Apa în lume

06 Mai 2019 Printează

Opere de artă - Toaletele publice din Parisul secolului al XIX-lea

Începând cu anii 1860, Marville a început să documenteze străzile din Paris, îndreptându-şi atenţia asupra unor detalii inedite: toaletele publice

În 1858, fotograful Charles Merville a fost angajat de primăria din Paris pentru a documenta parcul Bois de Boulogne, unul dintre cele mai renumite spaţii de la acea vreme destinate plăcerii promenadei. Imaginile captate aici de artistul francez îl vor inspira să creeze unele dintre cele mai cunoscute opere din cariera sa: fotografiile din vechiul Paris.

Începând cu anii 1860, Marville a început să documenteze străzile din Paris, îndreptându-şi atenţia asupra unor detalii inedite: toaletele publice. Acestea purtau denumirea de "Pissoir" şi au fost introduse pentru prima dată pe marile bulevarde ale capitalei franceze în primăvara anului 1830.

Spaţiile nu erau folosite doar ca şi toalete, ci şi ca suporturi pentru expunerea materialelor publicitare. În timpul revoluţiei din vara anului 1830, ele au mai fost folosite pe post de baricade stradale.

În 1841, toaletele au fost reintroduse pe străzile din Paris, de către Claude-Philibert Barthelot, conte de Rambuteau şi prefect al fostului Departament al Senei. Drept urmare, la acea vreme, spaţiile mai erau cunoscute sub numele de "colonnes Rambuteau".

În 1877, vechile toalete au fost înlocuite cu structuri noi, multicompartimentate. Ele au fost denumite "vespasiennes", pentru a face referire la taxa pe care împăratul roman Titus Flavius Vespasianus a aplicat-o pentru urina din toaletele publice ce urma să fie folosită la tăbăcirea pieilor.

În anii 1930, în Paris erau înregistrate cele mai multe toalete stradale: 1230. După trei decenii, numărul lor a scăzut drastic, la circa 330. Până în anul 2006, mai rămăsese o singură toaletă publică veche: cea de pe Bulevardul Arago.

Sursa descopera.ro