Turnurile de apă, de la construcții utilitare, la monumente istorice

În mediul urban există la ora actuală un tip de structură care adesea oprește privirile celor mai tineri: turnuri interesante, rămase parcă din perioade medievale (dar și altele cu structuri ciudate din beton, cu un fel “pălării” în vârf, arătând de parcă ar sprijini niște farfurii zburătoare) sunt uneori răzlețite printre blocuri, în cartiere sau parcuri. Unii le demolează, dar adevărul este că multe sunt monumente istorice și ar putea fi păstrate și folosite în mod inteligent.

Cei mai mulți le spun “castele de apă” sau, mai puțin pretențios, turnuri de apă. Cine și de ce le-a făcut? Și mai sunt ele de folos astăzi? Pot fi numite monumente istorice? Teoretic, da, pentru că au ramas în picioare și multe care datează din secolele 18 și 19. Astfel de turnuri de apă există peste tot în lume, iar în alte țări fie încă mai sunt funcționale, fie sunt transformate, schimbându-li-se destinația pentru a rămâne și funcționale.

Ceea ce pe vremuri era numit castel de apă sau turn de apă reprezenta, la data construirii, adică în urmă cu trei secole, doar o construcție utilitară, de factură hidrotehnică. Ea era destinată acumulării apei din pânza freatică și redistribuirii ei în rețeaua unui apeduct, dar și reglării presiunii și consumului apei, deservind o zonă locuită. Pentru că distribuția apei a fost dintotdeauna fundamentală pentru orice localitate, fie ea rurală sau urbană, nu e de mirare că acestor castele de apă li s-a acordat și o importanță estetică desoebită. Perioada modernă a făcut loc altor sisteme mai ușor de utilizat, iar pompele uzinelor de apă au început să distribuie apă fară ajutorul lor, prin urmare clădirile izolate, maiestuoase, ale turnurilor au rămas peste tot.

Turnurile de apă  azi

Foișorul de Foc – În București există două astfel de construcții cunoscute drept Foișorul de Foc, unul se află în zona Gării de Nord și cel cunoscut drept Muzeul Pompierilor (din zona Bucur Obor). Ambele sunt considerate monumente istorice și au fost ridicate în același an, 1890, ceea ce explică și arhitectura lor. Actualul Muzeu al Pompierilor a fost ridicat după planurile arhitectului George Mandrea, arhitectul șef al Bucureștiului în acea perioadă.

În Bruxelles, un castel de apă cunoscut ca monument istoric a fost transformat în apartament de lux. Patrick Mets, director financiar și resurse umane la firma Aremis, și-a construit casa de vis într-un turn de apă dezafectat, de langa aeroportul Bruxelles: “Am fost dintotdeauna fascinat de turnurile de apă. Încă din adolescență îmi plăcea forma lor și chiar mi-am dorit propria casă într-unul. Am cumpărat clădirea aceasta în 1996, cu 43.000 dolari, după ani de excursii de weekend în căutarea turnului de apă perfect”. Având o suprafață locuibilă de 450 de metri pătrați, turnul se înalță la 98 de metri deasupra unui câmp de țară. Numeroase detalii ale construcției originale au fost păstrate, inclusiv tavanele din beton și scările metalice, precum și un bazin de apă imens.

Pentru cei pasionati de tehnică, un castel de apă standard este alcătuit dintr-un rezervor de metal, beton armat, cărămidă sau lemn de forme diferite (de obicei sferică) și din câțiva stâlpi de susținere. Principiul de funcționare este cel al vaselor comunicante. Înălțimea castelului este determinată de presiunea necesară pompării apei în apeducte și de relieful localității, iar capacitatea rezervorului — de lungimea și destinația conductei de apă, volumul acestuia depășind uneori 3000 m³.

Sursa spatiulconstruit.ro