Stonehenge-ul din Spania

Un complex megalitic din Spania, vechi de 7.000 de ani, cunoscut sub numele de „Dolmen de Guadalperal” şi comparabil cu Stonehenge-ul Marii Britanii, este vizibil după ce apele dintr-un lac artificial s-au retras.

Templul este vizibil din nou, după 50 de ani, ca urmare a scăderii foarte mari a nivelurilor de apă din rezervorul din Valdecañas, în vestul Spaniei, la finalul unei veri caniculare şi secetoase în Europa şi în cea mai mare parte a restului planetei. Imaginile cu Dolmen-ul de Guadalperal au fost înregistrate de satelitul Landsat 8 al NASA, potrivit Live Science.

Denumit deseori „Stonehenge-ul spaniol”, complexul este alcătuit din aproximativ 150 de pietre în picioare, dispuse într-un cerc mare, unele măsurând peste 1,8 metri, în înălţime.

Arheologii speculează că structura a fost construită în mileniul al IV-lea sau al V-lea î.Hr., fiind posibil cu câteva mii de ani mai veche decât Stonehenge-ul din Anglia. Spaţiul ar fi fost folosit pentru ceremonii rituale.

Unul dintre megaliţi, o piatră deosebit de mare (un menhir), pare să marcheze intrarea. Acest prag stâncos este gravat pe o parte cu o figură umană, iar pe cealaltă parte cu un simbol ce şerpuieşte, care ar putea reprezenta un şarpe sau râul Tagus din apropiere. Dacă într-adevăr este ilustrată o cale navigabilă, aceasta ar putea face piatra una dintre cele mai vechi hărţi din Europa, potrivit NASA.

Săpăturile realizate în anii 1920 de către preotul şi arheologul german Hugo Obermaier au scos la iveală templul, însă nicio cercetare despre acest sit nu a fost publicată până în anii 1960.

În urma unui amplu program de inginerie civilă întreprins de fostul dictator spaniol Francisco Franco, întreaga vale a fost inundată, iar Dolmen-ul de Guadalperal a fost scufundat sub apele lacului de acumulare Valdecañas, un lac artificial care se află în spatele unui baraj hidroenergetic care continuă să genereze electricitate în prezent.

De la crearea rezervorului, vârfurile unor roci megalitice au ieşit ocazional la suprafaţa apei, dar niciodată nu a fost dezvăluit întregul sit. În urma ploilor de toamnă şi a iarnii care se apropie, pietrele vor fi probabil din nou scufundate. Grupurile locale au solicitat mutarea întregului monument pe un teren mai înalt, astfel încât megaliţii să poată fi studiaţi în aer liber şi vizitaţi. Unii arheologi se tem, însă, că mutarea monumentului ar putea să-i accelereze degradarea, mai ales dacă operaţiunea este făcută în grabă, într-o cursă împotriva apelor în creştere.

Sursa descoperă.ro